It was all about them, being there, feeling the beat..it really absorbed them..She no longer feared ..while trying to maintain that self-sufficient pseudo-feeling as long as she possibly could.
We all feel strong when the music we adore is bursting into our ears..silencing everything else around and inside us.
"Why think like all these nobodies that try to impress even themselves with their ancient desperate movements contoured by their attention seeking egocentrism" , she said..mostly to her, because her half drunk-dead dancing partner was focusing his eyes in a completely different anatomic body-part, fantasizing the short foreplay, he'll manage to avoid if he plays this right..
He said : "Why dissolve yourself with this set of thoughts, at this age?..It is all about us baby, like always in every aspect of this shit called life!", then he re-heard everything in his head thinking he slipped that previous "baby" out and was somehow trying to bomb her with other profane, adolescent, anti-social arguments, to elude his barbaric dating quotes and not so subtle advances...
She couldn't really hear him, between his constant gasps for air, like he was constantly chocking in his own orally expelled beer-smell gases, while trying to camouflage it all with sudden head shakes and other-way-around turns ,somehow synchronized with the deep sound of the progressive trance track..
She could read his lips now and then, when he emphasized the words.."Leave it all behind..Live now..fuck it all.. life..and live..it.... does...not.. matter." But then, when the music changed she heard something she could relate to..
"It's all a load of bull-crap, and it wasn't suppose to be all this black and white..Why not a gift? An undeserved, unappreciated almost ruined gift!..This life I mean.."
"This poor slob maybe does deserve a chance"..and encouraged by the nature of the conversation she affirmed her nihilistic view regarding the conventional path..the one way road that people tend to walk, despite their rebellious, highly innovative, independent vision on the purpose of life, and all those forgotten college dreams and hopes to be..someone ..unique..to exit the crowds.."Fuck..is this conventional way to your true path..the conformist way through the school activity, graduation ..work and even in death.."
"C'mon..let's save the chat for now..not death..c'mon girl..not this deep ..not tonight..Let's just kiss and dance like the soulless marionettes we are.." hoping that this last line would shut her thoughts up.
Most of the self indulgent three-times-a-day masturbators would label this freedom ..It's when you know the obvious, the one thing that includes them all, only than you can really take the mask off. You were eluding it all this years, but when your eyes are going to be truly open..you'll realize that you upsmart your parents, your myopic teachers with their own sense of reality, their own master plan .. you start asking yourself why? Why waste yourself choosing?
Are you happy or just another euphoric, 10 minute glory dream that motivates your persuasive ass another day..until you forget and start all over in your pointless, plane, worthless thoughts that you're saving the planet..behind a wooden desk job and a fancy piece of shit office wardrobe..
Let's hope the mayans were right about 2012..
duminică
Reflectari budiste
După ce Buddha s-a bucurat îndeajuns de fericirea iluminării sale, a simitit nevoia să ajute prin transmiterea mesajului său întregii lumi, fiind sceptic de modul de receptivitate al acestuia..
El spunea că toţi ne vedem persoane..chiar indivizi unici... şi în consecinţă ne petrecem cea mai mare partea a timpului veghind asupra intereselor individuale, susţinându-ne propriile ambiţii, alinându-ne durerile personale, voluntar construite in timp ce incercăm sa ne clarificăm neliniştile.
Buddha: "Oare vor fi interesaţi să ştie că ..de fapt ei nu sunt persoane nicidecum şi că există alt mod mai vast de existentă lipsit de suferinţă care însoţeşte întotdeauna personalizarea? Câţi au sau nu praf în ochi? Oare nu sunt sătui de dualitataea durere-plăcere, viaţă-moarte, spaţiu-timp?"
El spunea că toţi ne vedem persoane..chiar indivizi unici... şi în consecinţă ne petrecem cea mai mare partea a timpului veghind asupra intereselor individuale, susţinându-ne propriile ambiţii, alinându-ne durerile personale, voluntar construite in timp ce incercăm sa ne clarificăm neliniştile.
Buddha: "Oare vor fi interesaţi să ştie că ..de fapt ei nu sunt persoane nicidecum şi că există alt mod mai vast de existentă lipsit de suferinţă care însoţeşte întotdeauna personalizarea? Câţi au sau nu praf în ochi? Oare nu sunt sătui de dualitataea durere-plăcere, viaţă-moarte, spaţiu-timp?"
Lumini şi alte obscurităţi
Ah, acele zile bune când contorul Geiger răsună din geam ca grohăitul unui porc sufocat( sunet care te umplea în copilărie de acea emoţie pre-creştină, axată mai mult pe apariţia tatălui tău întru-un costum roşu uşor decolorat, peticit pe alături, şi obligatoria pseudo-barbă din vată îngălbenita, rezultatul insistenţelor sale de a fuma chiar şi după ataşare ), când îndepărtezi din câmpul vizual orice obstacol, grăbit, lins parcă de-a lungul coloanei vertebrale de acea sudoare rece şi înţepătoare, uşor pierdut de detaliul conform căruia geamul tău obstrucţionat mereu din lumina soarelui, (care acum strălucea puternic), de mult mai înaltul bloc vecin, pe care acum îl descoperi ruinat şi adunat pe jumătate de excavatoarele primăriei..de muncitorii în costume, care îţi aduc aminte de vechii scafandrii pionieri de la începutul secolului trecut.. bănuieşti confuz că ar avea legătură cu ..frica de schimbare.
Da, întradevăr încă odată miracolul efemer al vieţii, care ieri te umplea de emoţia desfătării din aspecte simple - o reuşită la servici, o posibilă promovare, un imperceptibil plus de zece la sută, un telefon de la cineva depărtat, sau doar reacţia afectivă temporară de apartenenţă.
Acel detaliu al percepţiei, acea secundă de impact, combustia rapidă de emoţii care te traversează atunci când te descoperi oglindit în irisul aşa-zisei 'iubirea vieţii tale', când această se lasă întru totul în braţele tale pentru prima dată.. Da, întradevăr aceste mărunţişuri ne fac să ne simţim..animaţi.
Nu şi când afli că jumătate din planetă a fost iradiată şi inopinat distrusă de un eveniment care încă nu îţi este desluşit..şi te întrebi dacă excesul de somnifere din ceea ce tu crezi că a fost noaptea trecută, te plimbă încă în miraje manine..şi că visul tău de a trăi în sihăstrie, împăcat de absenţa tuturor apropiaţilor pe care i-ai dezamăgit, în fuga constantă pentru acoperirea nevoilor de subzistenţă...fără amintirea a ceea ce eşti sau vroiai vreodată să ajungi...să devină o realitate.
Aciditatea din stomac te readuce pe teren familiar..convingandu-te de incontestabilul prezent concret în care semi-trăieşti deja de mii de ore..milioane de sutimi...toate epuizate..
Da, întradevăr încă odată miracolul efemer al vieţii, care ieri te umplea de emoţia desfătării din aspecte simple - o reuşită la servici, o posibilă promovare, un imperceptibil plus de zece la sută, un telefon de la cineva depărtat, sau doar reacţia afectivă temporară de apartenenţă.
Acel detaliu al percepţiei, acea secundă de impact, combustia rapidă de emoţii care te traversează atunci când te descoperi oglindit în irisul aşa-zisei 'iubirea vieţii tale', când această se lasă întru totul în braţele tale pentru prima dată.. Da, întradevăr aceste mărunţişuri ne fac să ne simţim..animaţi.
Nu şi când afli că jumătate din planetă a fost iradiată şi inopinat distrusă de un eveniment care încă nu îţi este desluşit..şi te întrebi dacă excesul de somnifere din ceea ce tu crezi că a fost noaptea trecută, te plimbă încă în miraje manine..şi că visul tău de a trăi în sihăstrie, împăcat de absenţa tuturor apropiaţilor pe care i-ai dezamăgit, în fuga constantă pentru acoperirea nevoilor de subzistenţă...fără amintirea a ceea ce eşti sau vroiai vreodată să ajungi...să devină o realitate.
Aciditatea din stomac te readuce pe teren familiar..convingandu-te de incontestabilul prezent concret în care semi-trăieşti deja de mii de ore..milioane de sutimi...toate epuizate..
Abonați-vă la:
Postări (Atom)