Lumini şi alte obscurităţi

Ah, acele zile bune când contorul Geiger răsună din geam ca grohăitul unui porc sufocat( sunet care te umplea în copilărie de acea emoţie pre-creştină, axată mai mult pe apariţia tatălui tău întru-un costum roşu uşor decolorat, peticit pe alături, şi obligatoria pseudo-barbă din vată îngălbenita, rezultatul insistenţelor sale de a fuma chiar şi după ataşare ), când îndepărtezi din câmpul vizual orice obstacol, grăbit, lins parcă de-a lungul coloanei vertebrale de acea sudoare rece şi înţepătoare, uşor pierdut de detaliul conform căruia geamul tău obstrucţionat mereu din lumina soarelui, (care acum strălucea puternic), de mult mai înaltul bloc vecin, pe care acum îl descoperi ruinat şi adunat pe jumătate de excavatoarele primăriei..de muncitorii în costume, care îţi aduc aminte de vechii scafandrii pionieri de la începutul secolului trecut.. bănuieşti confuz că ar avea legătură cu ..frica de schimbare.

Da, întradevăr încă odată miracolul efemer al vieţii, care ieri te umplea de emoţia desfătării din aspecte simple - o reuşită la servici, o posibilă promovare, un imperceptibil plus de zece la sută, un telefon de la cineva depărtat, sau doar reacţia afectivă temporară de apartenenţă.

Acel detaliu al percepţiei, acea secundă de impact, combustia rapidă de emoţii care te traversează atunci când te descoperi oglindit în irisul aşa-zisei 'iubirea vieţii tale', când această se lasă întru totul în braţele tale pentru prima dată.. Da, întradevăr aceste mărunţişuri ne fac să ne simţim..animaţi.

Nu şi când afli că jumătate din planetă a fost iradiată şi inopinat distrusă de un eveniment care încă nu îţi este desluşit..şi te întrebi dacă excesul de somnifere din ceea ce tu crezi că a fost noaptea trecută, te plimbă încă în miraje manine..şi că visul tău de a trăi în sihăstrie, împăcat de absenţa tuturor apropiaţilor pe care i-ai dezamăgit, în fuga constantă pentru acoperirea nevoilor de subzistenţă...fără amintirea a ceea ce eşti sau vroiai vreodată să ajungi...să devină o realitate.

Aciditatea din stomac te readuce pe teren familiar..convingandu-te de incontestabilul prezent concret în care semi-trăieşti deja de mii de ore..milioane de sutimi...toate epuizate..